DeDe azi, mă supun unui experiment „imposibil”: două săptămâni de cumpărături la supermarket fără plastic
Am aflat odată, dintr-o știre de la CNN, că mâncăm un card de plastic în fiecare săptămână. Nu era nicio metaforă aici. Pur și simplu, asta este cantitatea de microplastic care ajunge în organismul nostru, potrivit unui studiu citat de această televiziune: 5 grame la fiecare 7 zile, echivalentul unui card de plastic. Am considerat știrea o exagerare „progresistă”. Inițial, am râs imaginându-mi oameni ronțăind la carduri de credit, devorând apoi ca termitele carduri de sănătate și cărți de identitate. După aceea, m-am pus pe citit…
Am aflat că microplasticul reprezintă particulele de plastic mai mici decât 5 milimetri, rezultate în urma dezintegrării materialelor plastice, de la ambalaje, la cauciucuri. Microplasticul este prezent în apa pe care o bem (de la robinet sau îmbuteliată), în mâncarea pe care o mâncăm, în aerul pe care-l respirăm. Asta nu mi-a plăcut. Ideea că bag în mine plastic mi-a creat o indispoziție generală. Am simțit că plasticul mi-a picat greu la stomac. Așa că am citit mai departe ca să văd dacă se poate să mă feresc de această pacoste.
