Principii – Managementul deseurilor
Toate abordarile moderne ale administrarii deseurilor incearca sa identifice si sa sugereze (sau sa impuna) masuri pentru diminuarea deseurilor depozitate la groapa. Eliminarea prin depozitare este alternativa cea mai ne-economica de gestionare a deseurilor, intrucat nu se recupereaza nici un fel de materiale utile sau valoroase si, in plus, cantitatile de deseuri sunt in continua crestere, generand in continuare costuri si dupa ce au fost depozitate.
Ca o mica recompensa, in unele depozite de deseuri moderne, gazul metan generat prin descompunerea anaeroba a deseurilor in celulele de depozitare acoperite este captat si utilizat ca sursa de energie alternativa. Totusi, economiile nete astfel obtinute sunt mult mai mici decat plusul de valoare pe care le-ar fi generat materialele recuperate. In plus, metanul necaptat este un gaz de doua ori mai nociv decat dioxidul de carbon in ceea ce priveste efectul de sera.
Conceptul de “managementul al deseurilor” se refera – in marea majoritate a cazurilor – la operatiunile la care deseurile sunt supuse dupa aparitia lor.
O abordare complementara – adiacenta “managmentului deseurilor” – se refera la minimizarea cantitatilor de deseuri prin abordari premergatoare sfarsitului “vietii” produselor care devin deseuri. In acest caz vorbim despre politici si eforturi de prevenire, minimizare si reutilizare a materialelor, inainte de-a le categorisi ca deseuri.
Aplicatia de raportare a deseurilor se refera la prima abordare: deseuri deja aparute, care este necesar a fi ridicate si transportate spre valorificare sau eliminare.
