Cum am ratat Iulie fără plastic

 

 

 

A trecut și 1 iulie. Încă o lună parcă din ce în ce mai călduroasă care mă împinge să fug din oraș către locuri în care să mă bucur de natură și de temperaturile mai suportabile. Am ajuns în preajma unui lac și m-am enervat. Speram să pot uita de toate lucrurile care mă irită în oraș, dar am ajuns să strâng un braț plin de deșeuri, multe de plastic, uitate de alții care au fugit la rândul lor de canicula din oraș. Așa mi-am amintit că e Iulie fără plastic, o inițiativă globală care ne propune să renunțăm pentru o lună la produsele din plastic, și care are loc din 2011. Între timp am văzut imaginea de mai jos scrollând pe Instagram.

Ursulețul ăsta polar se joacă cu un PET, la fel cum face câinele meu de fiecare dată când le găsește abandonate pe plajă sau prin vreo pădure și nu e deloc OK.

Care e momentul în care realizezi că ai dat-o în bară ca umanitate?

Atunci când un pui de urs polar care se află într-una dintre cele mai sălbatice zone a lumii are astfel de „jucării” la dispoziție? Când nu mai găsești o zonă sălbatică din țara ta fără astfel de vestigii toxice ale umanității? Când afli că s-a format o nouă insulă, Marea insulă de gunoaie din Pacific? Când citești studiile și vezi că s-au descoperit micro și nanoparticule de plastic în corpurile noastre?