Chiar dacă va reuşi să colecteze toate ambalajele SGR, RetuRO nu va putea rezolva nici pe departe problema deşeurilor din România

Mai mult sau mai puţin criticat, hulit chiar de unii, Sistemul Garanţie-Returnare (SGR) este de ceva timp principalul subiect de mediu al zilei. Date, comentarii, acuzaţii, festivităţi de deschiderie a unor centre de numărare, conferinţe de presă şi multe, multe cifre au acaparat atenţia opiniei publice în acest an.

Şi, în ciuda avalanşelor de critici şi nemulţumiri, nimeni nu poate nega faptul că SGR este funcţional. Iar faptul că în luna iulie a.c. administratorul sistemului, societatea RetuRO SGR, a raportat colectarea a 62% din ambalajele SGR puse pe piaţă, foarte aproape de ţinta anuală de 65%, este o realizare la care nu se aşteptau prea mulţi. Sincer, cred că nici ministerul şi nici RetuRO…

Efectele pe care le-a generat SGR sunt multe. Există pe de o parte mari nemulţumiri, în primul rând ale acelor producători cărora le este dor de perioada în care ei făceau legea, când negociau contractele cu OIREP-urile de pe poziţii de forţă, impunând nişte condiţii şi nişte tarife atât de mici, încât făceau aproape imposibilă îndeplinirea cu adevărat a obiectivelor de reciclare.

Nemulţumirile sunt însă şi în rândul micilor comercianţi şi al cetăţenilor din mediul rural, de această dată perfect îndreptăţite. Aici Guvernul, nu Ministerul Mediului, ar trebui să intervină pentru a creşte procentul de returnare a ambalajelor şi nu prin amenzi aplicate de-a valma comercianţilor, ci prin investiţii în infrastructura de returnare. Bani sunt, voinţa lipseşte…