Ambuteiaj pe drumul spre reciclare. Cum stăm cu RetuRO la trei luni de la debut?
Tura de biciclete. La vreo 30 de kilometri nord de Bucuresti. Luam o pauza de hidratare, așa ca intru într-un magazin sătesc. Am cu mine trei peturi la 0,5 pe care le duc de vreo 10 kilometri, goale. Si, cu ele in mana, merg la tejghea.
- Buna ziua, vreau si eu niște apa, si sa dau înapoi pet-urile astea, sa iau garanția.
- Buna, dar sa stiti ca nu le primim! Nu suntem in sistem.
- Pai si ce fac cu ele?
- Puteți sa le aruncați afara, e coșul de gunoi imediat in dreapta!
N-am mai intrebat daca si colectează selectiv, ca era destul de clar. Am luat apa, am aruncat pet-urile, am marcat 1,5 lei pierdere și-am plecat mai departe.
Dupa care am întrebat la RetuRO daca experiența mea a fost o excepție. Si n-aș vrea sa trag eu concluziile, nu înainte de fapte. Ele arată cam așa:
Comerciantii cu magazine mici (numite si tradiționale) amână adoptarea sistemului. 67% dintre comercianți sunt in SGR, dar doar puțin peste o treime (37%) pot implementa si organiza puncte de returnare.
