Fiecare zi de întârziere a lansării Sistemului Garanție-Returnare riscă să producă prejudicii care depășesc cu mult potențialele îmbunătățiri ale proceselor obținute prin amânare
Foto – Profimedia
Nu vom găsi în DEX și nici prin alte surse cuvântul jostenabilitate, deși – fără prea multă semiotică – îl vom găsi tot mai des în viața de zi cu zi a românilor, ca bun camarad al lui “Las’ca merge si așa”. Găsim în schimb în dicționare și mai peste tot în ultima vreme termenul “sustenabilitate”, ce își are rădăcinile în cuvântul latin sustenere, care înseamnă a susține, a menține sau a îndura, ideea asociată cu acest cuvânt fiind capacitatea de a fi susținut sau menținut pe o perioadă lungă de timp fără a provoca epuizare sau daune. Bine, dar în definitiv și la urma urmei asta face și jostenabilitatea… și atunci de ce să le ții sus dacă și ținute jos își fac treaba?! Doar pentru că nu avem termenul în DEX și nici măcar nu îl putem traduce în engleză?! E de-al nostru și e viu, chiar dacă a trăit printre noi nenumit. În fapt, prin elementele sale constitutive ca manifestare și efect, opusul nonsustenabilitații din viața de zi cu zi a românului găsim a fi jostenabilitatea de mult prea multe ori, un modus vivendi compromisoriu. Sustenabilitatea la noi e încă poate prea des un pic prea sus, dar o găsim în DEX, și sună bine și în engleză, și de ce să nu o recunoaștem – sună și mai aspirațional cumva, dă bine, e subiectul zilei, dă prestanță… dar nu și performanță, în lipsă de substanță.
