Până să învețe românii să recicleze o fac „profesioniștii”. O meserie de acum 30 de ani a reînviat ca să salveze sistemul românesc de garanție- returnare
Ministrul Mediului a declarat luni că 78% din ambalajele cumpărate în luna august au fost reciclate prin sistemul de garanție – returnare. Ar fi un progres extraordinar față de perioada anterioară, când mai puțin de jumătate din recipiente erau recuperate. Cine sunt cei care s-ar putea afla în spatele acestui succes?
În excelenta carte „Grădina de sticlă” a Tatianei Țîbuleac, personajele principale trăiesc din adunatul sticlelor goale aruncate de alții. Tamara Pavlovna și Lastocika, fetița pe care a înfiat-o de la orfelinat, sunt ceea ce se cheamă „sticlărese”. Adică adună de pe străzi recipiente de băuturi, le spală și apoi le duc la centrele de colectare.
În ultimii ani ai Uniunii Sovietice, la Chișinău, în RSS Moldovenească, totul începea să se dezintegreze, mai puțin această formă de „antreprenoriat”.
„O sticlă chiar și goală, chiar și pișată, chiar și străină, te putea îmbogăți. Asta dacă nu erai putoare sau bețiv, iar noi nu eram. Noi știam să adunăm și adunam. Cu mâinile înțepenite de frig, cu stomacurile întoarse de greață, noi adunam. Bani câștigați pe loc gol. Avere din nimic”. (…)
„Nu că ar fi o profesie – primitul sticlelor – dar nici nimic nu era. În capul Tamarei Pavlovna creștea o scară pe care oamenii urcau după merit. Pe scara aceea, noi ne aflam sub poștași însă deasupra vânzătorilor de cvas (n.r. – băutură alcoolică din secară)”, spunea personajul Lastocika.
