Pagina verde. Importăm ambalaje din sticlă de peste 200 mil. euro anual, dar continuăm să le aruncăm fie la gunoi fie pe marginea drumului. Cum s-a ajuns aici şi ce avem de făcut? România are o singură fabrică mare de ambalaje de sticlă, în timp ce producătorii sunt nevoiţi să importe din alte ţări
Importurile de ambalaje din sticlă s-au dublat în ultimii patru ani şi aducem din alte ţări nu doar sticle pentru băuturi, ci şi borcane pentru conserve v Investiţii în noi fabrici nu ar reduce doar costurile jucătorilor din industria băuturilor şi sectorul alimentar, ci ar ridica şi alte sectoare, inclusiv consumul de gaz românesc.
România importă anual ambalaje de sticlă de peste 200 de milioane de euro, ceea ce înseamnă cam peste 60-70% din necesarul din consum, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică şi cele din piaţă. Practic, o singură fabrică mare pe care o are România în prezent nu poate produce cât are nevoie piaţa, iar asta se traduce într-un deficit comercial mai mare, costuri mai mari pentru producători şi un impact mai mai mare asupra mediului. Investiţii importante în domeniu nu s-au realizat, iar dacă analizăm stric codul CAEN 231 (Fabricarea sticlei şi a articolelor din sticlă) vedem că în primii zece jucători doar unu produce sticlă pentru industria bunurilor de larg consum, iar restul pentru sectorul construcţiilor (în special sticlă pentru ferestre sau pentru balustrade). Cel mai mare jucător din sector este BA Glass Romania, adică fostul Stirom, care în 2022 (ultimele date disponibile) a avut o cifră de afaceri de 398 mil. lei ( 80 mil. euro). Grupul anunţa în 2023 că va investi peste un milliard de euro în următorii cinci ani în cele 12 fabrici de producţie pe care le deţine în Europa, din care 150 mil. euro în România.
