Cei 50 de bani ai mei: Cealaltă față a selectării ultraselective SGR
Debutul Sistemului de garanție – returnare (SGR) s-a bucurat, cum rareori i se întâmplă unei inițiative guvernamentale de o asemenea anvergură, atât de bunăvoința opiniei publice, cât și de o decentă abținere de la comentarii nefavorabile din partea potențialilor critici, fie ei politicieni din alte tabere, specialiști ori presă. Explicația acestei primiri indulgente este facilă: la urma-urmei, SGR era o primă soluție propusă pentru rezolvarea unei vechi probleme, poluarea mediului cu ambalaje.
Pe scurt, pentru cine nu știe, sistemul în baza căruia funcționează SGR este relativ simplu: fiecare ambalaj din sistem poartă o garanție în valoare de 50 de bani, achitată inițial către administratorul sistemului, fie de către producător, fie de către importator. Producătorul își recuperează banii de la comercianții care îi pun marfa în vânzare. Comercianții, la rândul lor, o recuperează de la consumatori. Totuși, comercianții trebuie sa returneze o parte din acești bani consumatorilor care aduc ambalaje SGR, plătindu-le 50 de bani pentru fiecare dintre acestea. Aceste sume, la rândul lor, sunt decontate comerciantului de către administratorul SGR.
Perioada romantică a existenței SGR pare a se apropia de final, tot mai multe critici cu privire la organizarea și administrarea acestui eșafodaj făcându-se auzite.
