Administrația Publică Locală – noua vedetă a gestionării deșeurilor în România.

Sau nu?

Ce se schimbă

Începând cu 1 ianuarie 2019, gestionarea deșeurilor din România suferă – la propriu și la figurat – schimbări radicale ca urmare a adoptării Ordonanței 74/2018, proaspăt promulgată sub forma Legii 31/2019. Primăriile din România se află într-un moment de cotitură în care trebuie să ia rapid o serie de măsuri de adaptare la obligațiile legale explicite care le revin.

În primul rând, primăriile localităților din România trebuie să schimbe contractele de salubrizare în vigoare, asfel încât acestea să includă indicatori de perfomanță în ceea ce privește ponderea precentuală a deșeurilor reciclate din totalul celor colectate.

Odată cu implementarea OUG 74, autoritățile publice locale vor fi obligate să aplice sistemul “plătești pentru cât arunci”. Acestea trebuie să asigure recipiente separate cel puțin pentru fracția uscată șicea umedă din deșeuri. În acest fel, cetățenii vor plăti doar pentru deșeurile menajere, cele care ajung la depozitul de deșeuri; celelalte deșeuri, reciclabile, se vor finanța – teoretic – din propria valoare a deșeului și, în completare, din sume provenite de la ambalatori.

Primăriile au obligația de a stabili și de a aproba, începând cu data de 1 ianuarie 2019, pentru beneficiarii serviciului de salubrizare, tarife distincte pentru gestionarea deșeurilor precum și sancțiuni ce vor fi aplicate în cazul in care beneficiarul serviciului nu separă în mod corespunzător deșeurile. Utilizatorii conștiincioși ai serviciilor de colectare separată a deșeurilor ar trebui, astfel, să beneficieze de tarife mai scăzute la serviciile de salubritate.

Punerea în practică, testul suprem

Pentru a atinge procente mai mari de reciclare a deșeurilor colectate sau pentru a putea așeza tarife diferențiate in relația dintre cetățeni si firmele de colectare a deșeurilor menajere, legiuitorul a “uitat” sa ofere și o sursă de finanțare pentru, de exemplu:

• seturi suplimentare de containere și pubele (separate pe materiale: plastic, hârtie-carton, sticlă, compostabil etc)
• trasee suplimentare de ridicare separată a deșeurilor diferite (căci, nu-i așa?, degeaba te chinui să le pui separat dacă ele se ridică împreună, unele peste altele în aceeași mașină)
• sisteme de cântărire la ridicarea deșeurilor (că degeaba spui că are tarif diferențiat dacă nu poți să îl calculezi pentru că nu știi cât s-a ridicat de la fiecare)
• sisteme informatice de stocare și agregare a datelor, căci degeaba căntărești la ridicare dacă nu poți să știi, la finalul lunii, cât și cui să îi emiți factura.

Pe scurt, legiuitorul (în cazul acesta Ministerul Mediului, căci vorbim despre o OUG emisă de această instituție) a uitat să precizeze tot ceea ce era important. În rest, numai de bine: lucrurile ar trebui să se întâmple de la sine, în mod miraculos.

Ce-i drept, Ministerul nu a uitat să precizeze că producătorii sunt obligați să se înregimenteze în Organizații de Transfer a Responsabilității prin care, explicit, să doneze 10% din banii de gestionare a deșeurilor către Primării care, la rândul lor, să folosească banii pentru „campanii de informare”. Nu fiți răi: faptul că banii pentru campanii trebuie dați în an electoral e doar o coincidență! Nici asta nu a ieșit foarte bine, însă, pentru că legiuitorul nu a precizat cine dă bani cui și in ce mod: care OTR, cărei primării, în baza căror documente sau proceduri de încasare și raportare?

Sub aceste auspicii de competență și bune intenții, prima lună din anul 2019 se încheie cu aproape zero cantități reciclate, o piață complet blocată și zeci de mii de companii și instituții publice complet blocate. Iar legea e în vigoare; așadar, continuăm!

Intre timp, un roman produce un kg de deseuri menajere pe zi, iar spre fabricile de reciclare nu mai vin deseuri. Asta este realitatea pe care ieri au exprimat-o peste 200 de colectori, autoritati publice locale, firme de salubritate si jurnalisti, intr-o dezbatere tensionata, a carei inregistrare este dusponibila aici, pusa la dispozitia noastra – ca intotdeauna – de Revista Ecologic. Ecoteca a facut un rezumat al modificarilor

Revenim cu noutăți – sperăm! – și cu alte “perle” din această minune de act normativ, un exemplu semnificativ în ceea ce privește coerența politicilor de mediu din România europeană a anului 2019. Intre timp, daca doriti sa va ajutam in toata nebunia asta, ne gasiti la www.ExpertDeseuri.ro

 

 

Legislaţie

Regimul deşeurilor
Legea Nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată 28 martie 2014, modificată prin OUG nr. 68/2016 – consultaţi aici.
Legea Nr. 132/2010 privind colectarea selectivă a deşeurilor în instituţiile publice;

Serviciul de salubrizare a localitaţilor
Legea 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităţilor, actualizată prin Legea 99/2014;
OM 82/2015 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor;

Deşeuri din ambalaje
Legea Nr. 249/2015 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje actualizată prin OUG 38/2016;si prin OUG 50/2019;
OM 794/2012 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje;

OUG 74/2018 pentru modificarea şi completarea Legii 211/2011 privind regimul deşeurilor, a Legii 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje şi a OUG 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobata prin Legea 31/2019.

Contribuțiile la Fondul pentru mediu

Contribuțiile la Fondul pentru mediu sunt reglementate prin OUG 196/2005, privind functionarea Administratiei Fondului pentru Mediu, amendata si completata succesiv prin mai multe acte normative:

• OG 31/2013 aprobata prin Legea 384/2013;
• OUG 39/2016;
• OUG 74/2018 aprobata prin Legea 31/2019;
• OUG 50/2019.

Rubrică realizată cu sprijinul Asociaţiei ECOTECA